Imunoterapia specifică sau vaccinarea alergenică este o variantă terapeutică utilizată de medicii alergologi pentru a reduce reactivitatea clinică a pacienţilor alergici şi constă din administrarea gradată a unor doze şi concentraţii crescătoare din alergenii implicaţi în declanşarea simptomalogiei alergice a acestora.
Este unicul tratament care se adresează direct cauzelor hipersensibilităţii alergice, acea reacție imunologică la care participă anticorpii de tip IgE și care stă la baza producerii bolilor alergice respiratorii ca rinita şi astmul alergic.
Aceste afecţiuni nu reprezintă nişte entităţi statice, ci suferă multiple modificări ale simptomelor clinice traduse prin aşa numita evoluţie naturală cu particularităţi individuale care se corelează direct şi cu schimbările apărute în condiţiile de mediu înconjurător.
În istoricul natural al bolilor alergice respiratorii există o tendinţă de asociere între acestea, un exemplu fiind evoluţia de la dermatită atopică la rinită şi astm alergic, precum şi tendinţa de a dezvolta noi sensibilizări care pot fi demonstrate prin testare cutanată prick şi prin dozări de IgE specifice alergenilor.
A interveni cât mai precoce în evoluţia naturală a bolilor alergice respiratorii prin vaccinare cu extracte alergenice standardizate înseamnă un pas important în reducerea riscului dezvoltării astmului alergic şi prevenţia apariţiei de noi sensibilizări .
Desensibilizarea sau imunoterapia specifică a fost folosită în practica alergologică de peste un secol, dar în ultimii ani s-au căutat căi alternative pentru vaccinarea clasică injectabilă subcutanată şi astfel a fost descoperită în urmă cu 30 de ani imunoterapia sublinguală.
Acesta a fost concepută pornind de la simpla idee că mucoasa bucală este un organ tolerogen, adică este locul în care se dobândeşte o toleranţă imună naturală, fiind expusă de la cele mai mici vârste la tot felul de substanţe străine faţă de care răspunsul ei inflamator este aproape inexistent. S-a demonstrat astfel că administrarea sublinguală a unor extracte alergenice poate determina, în timp, dobândirea toleranței față de alergenele în cauză, poate preveni, ca şi în cazul imunoterapiei subcutanate, apariţia unor noi sensibilizări şi, de asemenea, previne dezvoltarea astmului la copiii cu rinită alergică.
În ultimii ani varianta sublinguală fie sub formă de puffuri sau picături, fie sub formă de tablete, a devenit o opțiune terapeutică preferată deoarece a putut fi administrată mult mai ușor la copii, a fost asociată cu o mai bună complianță a pacienților iar profilul ei de siguranţă a fost superior imunoterapiei clasice, raportându-se puţine reacții secundare ,adesea limitându-se la un discret disconfort la nivelul mucoasei bucale şi faringiene.
Deşi este concepută pentru a fi făcută de pacient la domiciliu, acesta trebuie consiliat înainte de iniţierea ei, iar primele doze se vor administra sub supraveghere medicală de specialitate. Pe tot parcursul desfăşurării vaccinării se va păstra un contact direct cu medicul alergolog care va fi singurul în măsură să stabilească o strategie corectă legată de eventualele reacţii secundare în funcţie de particularităţile clinice ale fiecărui caz.
Vârsta de la care poate fi indicată este de obicei de 5 ani, dar limita poate fi coborâtă în funcţie de complianţa pacientului şi afecţiunea sa alergică.
Se va iniţia o imunoterapie specifică doar atunci când se poate demonstra că afecţiunea pentru care se indică acestă terapie este una alergică. Se practică deci, înainte de iniţierea vaccinării, testarea cutanată prick şi se determină anticorpii de tip IgE specifici din sânge față de fracțiunile alergenice moleculare majore (responsabile de producere simptomatologiei respiratorii la peste 50% dintre pacienți, iar prezenţa acestora trebuie să fie mereu în concordanţă cu simptomele clinice ale pacientului alergic.
Imunoterapia specifică va fi indicată numai de un specialist alergolog. Cea subcutanată necesită o monitorizare specială în vederea recunoşterii şi contracarării reacţiilor secundare severe. În schimb, imunoterapia sublinguală poate fi administrată la domiciliu, pacientul fiind corect informat despre posibilele reacţii care pot să apară la administrarea vaccinului şi fiind instruit şi cum să le contracareze, păstrând o legătură permanentă cu medicul alergolog .
Decizia terapeutică trebuie luată totdeauna împreună cu pacientul alergic căruia i se va explica că vaccinarea poate fi asimilată cu o şcolarizare relativ costisitoare a sistemului imunitar, cu durată lungă de 3-5 ani, iar efectele sale vor fi remarcate după un anumit interval de timp de la iniţiere. Cel mai important aspect este însă acela de a beneficia de singurul tratament care poate modifica cursul natural al unei boli alergice respiratorii, care poate preveni agravarea şi extinderea ei spre deosebire de tratamentele clasice care nu fac altceva decât să controleze doar simptomatologia.
Reamintim pacienților diagnosticați cu rinoconjunctivită alergică, care au o sensibilizare la polenul de graminee, că dăm startul imunoterapiei alergen specifice sublinguale în formula pre și cosezonieră. Nu uitați să vă programați o vizită la alergolog!
