Pe scurt, este un eveniment imunologic nefericit, care survine brusc. Este foarte gravă şi poate fi uneori fatală. Ea rezultă din eliberarea unor cantități masive de substanțe chimice din acele celule care sunt implicate în răspunsurile alergice ale organismului. Acei mediatori chimici pot afecta un număr variabil de organe țintă ca pielea, mucoasele, aparatul respirator, tractul digestiv, sistemul cardiovascular și sistemul nervos.
Este bine de precizat faptul că o reacție apărută în contextul expunerii organismului la o anumită substanţă se numește anafilaxie doar atunci când se identifică prezența anticorpilor de tip IgE specifici (anticorpi asociați cu alergia) faţă de această substanţă, anticorpi produşi după o sensibilizare, adică după o întâlnire prealabilă a organismului cu ea.
Ce poate cauza apariţia unei reacţii alergice atât de severe la un copil?
În fruntea listei găseşti alimentele – laptele, oul, glutenul din cereale, soia, nucile și alunele de pădure, arahidele, lupinul, muștarul, susanul, peștele și fructele de mare, țelina, kiwi, piersicile sau aditivii alimentari, dar și veninul insectelor, în special cel de albine sau viespi, precum și medicamente ca antibioticele, anestezicele, antiinflamatoarele şi chiar latexul sau cauciucul natural.
Destul de rar, exercițiul fizic (mai ales combinat cu consumul unor alimente sau al unor medicamente) poate declanşa şi el reacţii alergice severe.
Uneori în ciuda istoricului detaliat al evenimentului și chiar a unor investigaţii complexe, factorul declanșator rămâne necunoscut, variantă care poate fi prezentată de medici sub numele de anafilaxie idiopatică.
Cum ai putea recunoaşte totuşi o reacţie alergică severă?
Fără o anumită ordine cronologică în apariţia lor, principalele manifestări clinice din anafilaxie sunt:
- înroșirea pielii, mâncărime, urticarie, umflături de buze, limbă sau în alte zone alte corpului
- strănuturi, nas curgător, nas înfundat, răgușeală
- respirație șuierătoare, tuse, dificultăți de respirație, senzație de apăsare la nivelul gâtului sau pe torace
- crampe, greață, vărsături și diaree
- modificări ale pulsului, scăderea tensiunii arteriale
- amețeală, confuzie, furnicături, tulburări de vedere și pierderea stării de conștiență.
Care sunt mențiunile importante ce ar trebui punctate în legătură cu tabloul clinic de anafilaxie?
- anafilaxia poate varia ca debut, prezentare clinică sau evoluție
- sistemele organismului pot fi afectate individual sau în orice combinație
- simptomele tractului respirator sunt observate în până la 70% dintre cazuri
- complicațiile cardiovasculare sunt cauza decesului în aproximativ un sfert din cazuri
- nu toate cazurile de reacții anafilactice prezintă urticarie sau edeme(umflături)
- primele semne ale unei reacții pot fi de la strănuturi în salve la pierderea conștienței • riscul fatal poate să apară în câteva minute sau să fie întârziat
- există și reacții care apar după un interval de 3-4 ore de la consumul unui aliment ,unele și când se suprapune un exercițiu fizic intens
- anafilaxia poate avea o fază timpurie și una tardivă sau prelungită până la 8 ore sau mai mult,de aceea este necesară o perioadă de observație mai lungă
Ar putea istoricul prezent al unei reacții anafilactice să îţi prezică viitorul următoarei reacții?
De obicei, nu există un model previzibil. Severitatea unei reacții depinde de sensibilitatea individului, doza de alergen și calea de expunere la alergen.
Îşi poate schimba brusc comportamentul micuţul dacă suferă o reacție alergică?
Categoric da! Şi orice lucru neobişnuit pe care-l sesizezi la el, poate fi un semnal de alarmă şi te poate ajuta să reacţionezi la timp!
Exemple:
- își pune mânuțele în gură şi se trage de limbă sau își zgârie limba
- se trage brusc de urechi
- stâlcește nemotivat cuvintele
- devine brusc răgușit
- se trage de hăinuțe ca să se scarpine mai ușor
- tușește fără oprire sau are o respirație șuierătoare
- se apasă pe piept sau pe burtică
- varsă în jet sau are un scaun exploziv
- este brusc apatic,moale sau prea agitat
Ce ar presupune tratamentul corect al anafilaxiei?
Administrarea de adrenalina! Acesta este categoric tratamentul de elecție și cu cât este administrată mai repede, cu atât mai bine! Nu există nicio contraindicație pentru utilizarea ei în tratamentul șocului anafilactic. Este bine să ştii că eșecul utilizării adrenalinei sau întârzierea utilizării ei a fost asociată de foarte multe ori cu decese. Injecția este bine să o faci intramuscular pentru că aşa asiguri un nivel de vârf mai mare și mai rapid al medicamentului, decât atunci când administrezi adrenalina subcutanat.
Autoinjectorul cu adrenalină trebuie să-ţi fie disponibil în orice moment dacă ai în grijă un copil care are un istoric alergic de anafilaxie sau care are un risc mare de a dezvolta o astfel de reacție alergică pentru că a fost diagnosticat cu astm alergic sau cu dermatită alergică severă.
După ce i-ai administrat adrenalina, nu uita că următorul gest este să soliciţi serviciul de urgenţă, deci sună la 112! Utilizarea corectă a adrenalinei este gestul prin care câştigi acel timp atât de prețios pentru salvarea vieții copilului tău până ce el va fi preluat de specialiştii din serviciul medical de urgență.
3 coordonate sunt obligatorii:
- să recunoști simptomele
- .să administrezi adrenalină
- să alertezi imediat serviciului de urgență
Prevenirea (evitarea) este și ea o parte esențială a programului tău de gestionare a acestei afecțiuni alergice. Evitarea agresiunii insectelor, evitarea medicamentelor și mai ales evitarea alimentelor care i-au cauzat copilului tău reacția, sunt obsolut necesare!
Ce mituri există legate de anafilaxie?
Există multe concepții greșite sau mituri despre anafilaxie. Ca părinte, ți s-a povestit poate că fiecare episod de anafilaxie va deveni din ce în ce mai grav, că anafilaxia se poate produce și după multe ore sau chiar zile după ce ai consumat un aliment, că durează cel puțin 20 de minute până începe o reacție alergică gravă, astfel că există întotdeauna timp berechet pentru a o trata, sau că toate cazurile de anafilaxie prezintă urticarie sau edeme.
Din altă sursă poate ai aflat că adrenalina este periculoasă, sau că anafilaxia poate fi prevenită prin administrarea unui antihistaminic înainte de expunere, că este extrem de ușor de evitat atâta timp cât ai ști la ce eşti alergic și nu ai veni în contact cu acea substanță, că poţi anticipa severitatea reacției pe baza rezultatelor testelor de alergie și că există acum noi tratamente disponibile pentru a desensibiliza persoanele cu alergie la alimente, dar nu sunt folosite suficient.
Toate acestea sunt, de cele mai multe ori, niște afirmații eronate, pură speculație!
Ce recomandă specialiștii?
Dacă ai un copil cu un risc crescut sau cu un istoric medical de anafilaxie, sunt important de urmat următoarele reguli:
- Dacă nu știi exact ce conține sau cum a fost preparat alimentul respectiv, atunci nu i-l da copilului să-l mănânce!
- Accidentele nu sunt planificate niciodată,de aceea este bine să pleci oriunde însoțit de trusa de urgență!
- Învăță și respectă cu sfințenie măsurile de evitare. • Nu uita să-i pui copilului o brățară de alertă medicală.
- Ai tot timpul adrenalina disponibilă și învăță cum să o utilizezi
- Administrează-i tratamentul de urgenţă imediat, fără să eziţi
- Constitue-ţi o echipă de intervenție din care să facă parte alături de membrii familiei tale, prieteni,educatori , alergologul ,dar și pediatrul copilului
- Nu te grăbi să -ţi iei copilul de la spital după ce a suferit o reacție alergică severă.Așteptă suficient timp în serviciul de urgență !
- Solicită-i alergologului un plan de urgență și asigură-te că l-ai înțeles.
- Dezvăluie și altora că miturile legate de anafilaxie pot fi şi demolate.
CONCLUZII
- Anafilaxia este o afecțiune gravă şi este o veritabilă urgenţă medicală
- Încercarea de a descoperi cauza este esențială, totuși în unele cazuri această cauză poate fi foarte greu de decelat.
- Furnizează alergologului,atunci când este posibil ,informaţii cât mai exacte despre evenimentele petrecute. Acestea îl pot ajuta în alegerea unei strategii cât mai corecte pentru depistarea factorilor declanşatori ai reacţiei alergice a copilului .
- Odată determinată cauza, evitarea este prima abordare a managementului tău.
Dr. Claudia Adriana Nicolae
Medic primar alergologie și imunologie clinică
