Vaccinarea pre si cosezoniera in alergia la polen de graminee

Alergia la polen de graminee este cea mai cunoscuta polinoza din Europa si din tara noastra. Ea poate afecta pana la 30% dintre adulti si aproximativ 10-15% dintre copii si adolescenti. Ea are un caracter sezonier si se poate manifesta ca rinita, rinoconjunctivita sau astm alergic.

Gramineele reprezinta o mare familie de plante care cuprinde aproape 12.000 de specii diferite dintre care aproximativ 20 de specii sunt considerate sursa pricipala a reactiilor alergice. Ele sunt plante anemofile adica polenizate cu ajutorul vantului .Se gasesc pe marginea drumului sau pe stanci, in padure, pe peluze sau in zonele speciale cultivate de agricultori.

Sezonul polenului de graminee salbatice (timoftica, firuta, paiusul rosu, vitelarul, golomatul, ovasciorul, iarba campului si iarba de gazon) si al gramineelor de cultura sau cerealelor (orz, ovaz, secara, grau, porumb) se intinde din luna martie pana in septembrie, dar are un varf in lunile mai, iunie si iulie. Exista mici diferente intre anumite  regiuni geografice ale tarii influentate de clima si de alti factori externi.

Grauncioarele de polen au dimensiuni foarte mici, fiind invizibile cu ochiul liber. Ele sunt purtate de curentii de aer si dupa ce vin in contact, chiar in cantitate mica, cu ochii, nasul sau pielea persoanelor sensibilizate vor produce diferite manifestari alergice de tipul: stranutului, mancarimii de nas, secretiilor nazale apoase, nasului infundat, lacrimarii, mancarimii de ochi si inrosirii acestora, umflarea pleoapelor, mancarimii in cerul gurii, tusei, senzatiei de sufocare cu respiratie suieratoare.

Reactiile alergice se repeta an de an in acelasi sezon odata cu cresterea concentratiei de polen in atmosfera. Nivelul polenului atmosferic scade doar in zilele ploioase si cand vremea se raceste si creste in zile calde si insorite, iar in cele cu vant, polenul poate fi transportat pe distante foarte mari.

Diagnosticul alergiilor sezoniere este relativ usor de stabilit pe baza istoricului sugestiv si a testelor cutanate alergologice care vor confirma alergenii implicati in producerea acestora.

Polinozele sau alergiile la polen au un impact foarte mare asupra calitatii vietii afectand activitatile zilnice, de relaxare sau sportive si asociind probleme scolare si  la locul de munca. Cel mai adesea se manifesta ca rinoconjunctivite dar exista un risc mare de a asocia si astm. De aceea se impune stabilirea unui diagnostic precoce si a unui tratament specific pentru a preveni aceasta progresia naturala a alergiei.

Tratamentul rinoconjunctivitelor alergice sezoniere cuprinde in general o parte de educatie a pacientului pentru prevenirea expunerii la alergenii la care este sensibilizat, un trament medicamentos simptomatic, dar si imunoterapie specifica sau vaccinare cu extracte alergenice.

Masurile de preventie vizeaza evitarea plimbarilor prin parcuri si pe camp in zilele foarte insorite si cu vreme uscata, inchiderea ferestrelor de la mijlocul diminetii pana dupa amiaza cand exista o concentratie foarte crescuta a polenurilor in atmosfera, scuturarea hainelor la intrarea in casa, spalarea zilnica a parului, evitarea expunerii in masina conducand cu geamurile inchise sau a cositului sau tunderii gazonului .

O particularitate a persoanelor alergice la polen este de a reactiona si la anumite alimente in cadrul unor alergii incrucisate. Astfel cei alergici la polen de graminee pot prezenta niste manifestari de tipul mancarimilor sau edemelor de buze si limba la consumul de cereale, arahide, portocale, tomate sau pepene.

Desensibilizarea specifica (vaccinarea) este singurul tratament care vizeaza insa cauza bolii alergice.

Ea se desfasoara in doua faze:

1. faza initiala care consta din administrarea de doze si concentratii crescatoare de alergen in scopul cresterii tolerantei organismului fata de acesta
2. faza de mentinere in care se administreaza aceeasi doza de aceeasi concentratie.

Desensibilizarea care se realiza pana acum cativa ani doar prin injectii subcutanate se poate face mult mai usor in prezent utilizandu-se spray-uri sublinguale sau tablete. Calea sublinguala presupune administrarea solutiei care contine alergenul sub forma de spray, dimineata pe nemancate. Tratamentul se realizeaza mult mai comod, acasa, pe baza recomandarilor si sub directa indrumare a specialistului alergolog. Pacientul alergic care va fi instruit temeinic inainte de initierea imunoterapiei si va informa medicul alergolog despre orice reactie aparuta pe parcursul vaccinarii  precum si alte afectiuni aparute ulterior sau modificari ale stilului de viata.

Recent a fost introdus in practica medicala vaccinul sub forma de tableta care se administreaza sublingual aducand un plus de confort in derularea acestui tip de tratament.

Ambele  tipuri de vaccinari vor fi facute o perioada de 3-5 ani si se pot desfasura dupa un protocol pre si cosezonier, incepand cu cel putin 2 luni inainte de sezon, continuandu-se toata perioada sezonului si intrerupandu-se la terminarea acestuia in fiecare an pentru a se relua in aceeasi schema anul urmator. Aceasta schema intrerupta este la fel de eficienta si creste aderenta pacientilor alergici la vaccinare.

Imunoterapia specifica sublinguala ajuta la imbunatatirea simtomatologiei alergice, reduce consumul de medicamente simptomatice  chiar din primul an de tratament, imbunatatsete calitatea vietii in timpul expunerii in varful sezonului de polen, previne sensibilizarea la noi alergeni si evolutia de la rinita alergica la astm.

O vaccinare inceputa cat mai precoce, dupa stabilirea diagnosticului si administrata corect pe toata durata tratamentului specific are sanse cu mult mai mari de a fi eficienta in stoparea pe termen lung.