La dinții temporari întâlnim, în general, aceleași forme clinice de carie ca și la dinții permanenți, dar cu unele particularități care provin din caracterele morfologice și de structură ale dinților temporari.
După viteza de propagare, vorbim despre carii acute și carii cronice, pe cele acute le întâlnim mai frecvent în intervalul de vârstă 4-8 ani și au o viteză foarte mare de propagare. Cele cronice devin frecvente după vârsta de 8 ani și au o evoluție mult mai lentă.
De asemenea, putem să mai vorbim despre carii superficiale și carii profunde, carii simple și carii complicate. Există, bineînțeles, și niște forme particulare de carie, cum ar fi caria de biberon, caria grefată pe defecte de structură sau caria rampantă.
În ceea ce privește caria de biberon, e o formă severă de carie precoce, cu localizare în general, pe suprafețele netede ale dintelui. Extinderea acestor leziuni carioase respectă ordinea de erupție a dinților, cu excepția celor din zona frontală mandibulară. Astfel, primul grup afectat este cel al incisivilor superiori, apoi cel al molarilor unu, canini și, într-un final, cel al molarilor doi.
Este o formă de carie cu evoluție acută și cu importante consecințe de ordin local, dar și general. Au fost situații în care copiii afectați de aceste leziuni carioase erau subponderali din cauza dificultăților de alimentație cauzate de durerile dentare și destrucțiile severe coronare.
Ce duce la apariția acestor leziuni?
Copiii, la momentul nașterii, au cavitatea bucală sterilă, iar popularea cu microorganisme începe inițial pasiv, de la mamă. Aceste bacterii joacă un rol important în apariția cariei de biberon. În plus, se adaugă și alimentația copilului, bazată în principal pe lapte (sursă majoră de lactoză), asociat sau nu cu sucroza (agent de îndulcire foarte frecvent utilizat).
În felul acesta, prin modul de hrănire al copilului se asigură substratul nutritiv necesar desfășurării activității florei microbiene cariogene.
Laptele matern asigură cele mai bune condiții pentru dezvoltarea și sănătatea copilului mic, însă, după erupția primilor dinți, suptul prelungit la sân, fără măsuri de igienă corespunzătoare are potențial pentru dezvoltarea cariei de biberon.
Între obiceiurile incorecte de hrănire a copilului mic, enumerăm:
- hrănirea cu biberonul înainte de culcare (în timpul somnului din cursul zilei, dar mai ales în timpul nopții) cu lichide (lapte sau ceai) cu o concentrație crescută de glucide fermentabile (fie în mod natural, fie prin adaos);
- aportul de glucide cu ajutorul suzetelor;
- prelungirea suptului la sân peste vârsta recomandată.
La copiii cu afecțiuni generale cronice – care fac tratamente de lungă durată cu medicamente sub formă lichidă care conțin zahăr – pot să apară carii asemănătoare cariilor de biberon.
Primele semne de îmbolnăvire apar în jurul vârstei de 1 an și 8 luni, cu localizare la nivelul incisivilor superiori. Inițial se constată doar o modificare de culoare, dintele fiind mai alb-opac sau chiar maron.
Prevenirea apariției cariei de biberon trebuie începută prin instruirea părinților asupra modului corect de îngrijire a sugarului și copilului mic. Realitatea atestă faptul că mulți părinți nu cunosc sau ignoră efectul potențial cariogen al obiceiurilor incorecte de hrănire și de îngrijire a copilului mic, ceea ce atrage responsabilități personalului medical.
Pentru mai multe informații legate de igiena orală sau pentru un control stomatologic preventiv, vă așteptăm alături de junior la Medicum DuoSmiles. De asemenea, vă reamintim că urgențele stomatologice au prioritate la noi în clinică!
Dr. Oana Stoica
Medic Stomatolog
