Tendinopatia calcifianta a coafei rotatorilor - ionut cristea ortoped clinica medicum

Tendinopatia calcifiantă a coafei rotatorilor

Este o patologie acută sau cronică a umărului cauzată de depunerea de cristale de hidroxiapatită (fosfat de calciu) în grosimea tendoanelor coafei rotatorilor.

Prima dată a fost descrisă de Duplay în anul 1872. A denumit-o „periartrita dureroasă a umărului”. Codman, în 1934, a fost cel care a realizat că depozitele calcare, ce inițial se considera că apar în bursa subacromială, de fapt se formează în grosimea sau în imediata apropiere a tendoanelor.

Cel mai frecvent afectează pacienții de sex feminin, cu vârsta cuprinsă între 30-50 de ani. Incidența nu este afectată de activitatea fizică a individului respectiv (nu este mai mare la indivizii care execută activitați fizice grele sau ce implică mișcări ale brațului peste nivelul umărului). Incidența la indivizi asimptomatici variază între 3-20%.

În ceea ce privește localizarea, frecvența este următoarea: tendonul supraspinosului (63%), supraspinosului și subscapularului (20%), infraspinosului (7%), bursa subacromială (7%), subscapularul (3%).

Umărul drept este afectat mai frecvent decât cel stâng; afectarea bilaterală se întâlnește la 13- 47% din pacienți!

Etiologia acestei afecțiuni este încă incomplet elucidată, cunoscându-se actual însă că nu este cauzată de un traumatism și că rareori apare în contextul unei afecțiuni sistemice. Până și teoria cea mai acceptată (degenerativ-ischemică) prezintă niște neconcordanțe (vârsta maximă de apariție e mai mică decât cea a afecțiunilor degenerative; de cele mai multe ori se vindecă spontan și tendonul revine la structură normală; rareori se asociază cu leziuni de coafă; compoziția chimică a depozitelor calcare distrofice este diferită; apare în țesut viabil, nu cu modificări ischemice).

Evoluția naturală este autolimitată, descriindu-se 4 faze:

1. pre-calcificare: ca urmare a unui factor declanșator necunoscut, o parte a tendonului afectat suferă metaplazie fibro-cartilaginoasă

2. de formare: apariția de depozite calcare în zona afectată (macroscopic aspect de „cretă”)

3. „de repaus”: reprezentată de calcificări „mature”

4. de rezorbție: se declanșează un răspuns inflamator, cu neoangiogeneză la periferia depozitului, fagocitarea acestuia de către macrofage și celule gigante multinucleate (aspect de „pastă de dinți”); ulterior fibroblastele refac structural tendonul afectat.

Clinic, principala acuză este durerea, ce variază de la durere surdă (cu episoade de exacerbare-în faza de formare), la durere cu caracter mecanic (în faza de repaus), până la durere foarte intensă (de obicei în faza de rezorbție, ce apare nu numai la mobilizarea brațului, ci și în repaus și nocturn).

Frecvent, iradiază de la umăr către braț și, mai rar, către regiunea cervicală. De obicei este accentuată de mobilizarea brațului peste nivelul umărului și decubitus-ul lateral pe partea afectată. Poate fi însoțită de limitare de mișcare, aparentă scădere a forței musculare, senzația că ceva „scapă” la mobilizare umărului. Uneori poate fi descoperită accidental, fără să fie cauza durerii de umăr (cca. 10% din populație).

Investigații paraclinice:

1. Radiografia: incidențe antero-posterioară (neutru, rotație externă, rotație internă) și profil („Y”); de obicei simptomatică dacă dimensiunile depașesc 1,5cm; nu se corelează însă întotdeauna cu dimensiunea

Două tipuri de depozite descrise: unul localizat, omogen, bine delimitat (în faza de formare și de repaus) și celălalt difuz, cu margini slab delimitate, „pufos” (în faza de rezorbție) ; aspectul radiologic nu se corelează însă întotdeauna cu cel macroscopic

2. Artrografie: doar dacă există suspiciunea de leziune asociată de coafă de rotatori

3. Rezonanța magnetică: hiposemnal pe secvențele T1 si T2; în faza de rezorbție poate apare hipersemnal pe secvențele T2 în jurul depozitului; examinarea are acuratețe de 95%, dar nu este obligatorie pentru diagnostic

4. Ecografia: foarte dependentă de experiența examinatorului; pentru cineva experimentat, are sensibilitate mai mare decât radiografia, mai ales în detecția calcificărilor din faza de rezorbție; este o investigație dinamică; are avantajul că nu iradiază

Tratament:

Pentru toți pacienții cu asemenea patologie tratamentul inițial este cel conservator, pentru o perioadă de 3-6 luni (cca. 70% din ei răspund favorabil). Cu toate acestea, în funcție de intensitatea durerii, perioada și metodele de tratament conservator pe care pacienții le acceptă variază foarte mult.

1. Imobilizare relativă pe perioadă scurtă (eșarfă-„sling”)

2. Medicație simptomatică (antiinflamatorii nesteroidiene)

3. Recuperare medicala (kinetoterapie, fizioterapie): rezultate variabile

4. Terapie cu unde de șoc (SWT): mecanism de acțiune incomplet elucidat, dar nu este reprezentat de dezintegrarea mecanică (rezorbția depozitelor necesită un raspuns tisular); doza optimă nu este încă stabilită

5. Infiltrații subacromiale cu anestezic+/-corticosteroid

6. Fragmentarea cu acul a depozitelor („needling”): sub control radiologic sau ecografic; sub anestezie locală; se completează de obicei cu lavajul spațiului subacromial cu soluție salină izotonă (ser fiziologic) și aspirarea depozitelor

7. Tratament operator

  • poate fi efectuat prin chirurgie „deschisă” sau artroscopic (estetic mai acceptabilă, durere post-operatorie mai scăzută, recuperare potențial mai rapidă)
  • rezultate echivalente
  • depozite reziduale observate la cca. 27% dintre pacienți; cu toate acestea, depozitele sunt complet rezorbite la un an post-operator
  • nu necesită, de obicei, sutura defectului tendinos
  • nu necesită de obicei asocierea cu decompresie subacromială
  • post-operator: scurtă perioadă de imobilizare relativă; mobilizare progresivă (pasivă, pasiv-asistată, activă); evită activitați fizice intense cca. 6 săptămâni (pentru a permite remodelarea tendonului)
  • durerea post-operatorie dispare în medie în cca. 2 săptămâni (între 0-16 săptămâni)
  • recâștigarea subiectivă a a funcției umărului operat este în medie la 11 săptămâni (între 2-54 săptămâni)
  • cca. 3% din pacienți dezvoltă redoare post-operator

Dr. Ionuț Cristea
Medic Primar Ortopedie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Bulevardul Mircea Eliade, nr. 18, Sector 1, Bucuresti

Telefon

Telefon

0219178

Email

Email

contact@clinicamedicum.ro

Programare online

Programare online

Click aici!

X