Sindromul de apnee obstructivă în somn

Sindromul de apnee obstructivă în somn este o patologie care afectează o mare parte din populația adultă, fiind însă mult subdiagnosticat. Din punct de vedere fiziopatologic, este caracterizat prin episoade repetate de colabare a căilor respiratorii superioare în timpul somnului, determinând oprirea respirației (apnee) sau scăderea amplitudinii respirației (hipopnee). Aceste evenimente respiratorii apar repetat în timpul somnului și determină scăderi ale concentrației în oxigen, și fragmentarea somnului (fiecare oprire a respirației determină întreruperea somnului prin trezirea creierului).

Cauzele apariției acestor evenimente sunt reprezentate de modificări ale căilor respiratorii superioare (nas, văl palatin, bază de limbă, epiglotă), care determină îngustarea până a colabarea completă a spațiului respirator, datorită relaxării musculare normale din timpul somnului. Evenimentele respiratorii sunt agravate de creșterea în greutate, dar și de modificarea elasticității țesuturilor odată cu vârsta.

Cel mai frecvent simptom este sforăitul, care de multe ori alternează cu episoade de oprire a respirației. De cele mai multe ori aceste simptome sunt descrise de partenerul de somn. Simptomele relevate de pacient sunt de obicei cele diurne, legate de somnolența diurnă, oboseală cronică, ațipit în timpul zilei, etc. Aceste simptome sunt determinate de fragmentarea repetată a somnului, care determină un somn neodihnitor.

Sindromul de apnee în somn este responsabil și este direct corelat cu afecțiuni cardiovasculare severe, ca hipertensiunea arterială rezistentă la tratament, fibrilația atrială, accidentul vascular cerebral și infarctul miocardic, dar și cu alte afecțiuni severe ca diabetul zaharat, tulburări neurologice și endocrine. Pe lângă patologiile care pot fi determinate și agravate de apneea în somn, un element deosebit de periculos este somnolența diurnă excesivă, Studiile au arătat că pacienții cu apnee în somn prezintă risc important de a adormi la volan, determinând accidente rutiere grave. Diagnosticul sindromului de apnee obstructivă în somn are mai multe etape: o evaluare clinică și endoscopică a căilor respiratorii superioare, o testare subiectivă a somnolenței diurne, dar și o înregistrare obiectivă a parametrilor respiratori și cardiovasculari în timpul somnului (poligrafia ventilatorie nocturnă). În funcție de rezultatele acestor investigații se poate stabili corect diagnosticul de apnee în somn, dar și severitatea sindromului.

Tratamentul pentru sindromul de apnee în somn are ca scop eliminarea evenimentelor respiratorii din timpul somnului, reducând riscul patologiilor asociate, dar și simptomele diurne, crescând astfel calitatea vieții.

Cel mai eficient tratament este cel cu presiune pozitivă continua (CPAP – continuous positive airway pressure). Acesta presupune ca pacientul să poarte în timpul somnului o mască prin prin care primește continuu aer cu presiune pozitivă, împiedicând colabarea căilor respiratorii. Alte metode de tratament sunt reprezentate de tehnici chirurgicale de permeabilizare a căilor respiratorii, dispozitive de avansare mandibulară, sau chiar terapie pozițională.

Tehnicile chirurgicale sunt multiple și cuprind atât intervenții minim-invazive cu radiofrecvență, cât și intervenții mai ample asupra nasului, vălului palatin și bazei de limbă. Uneori, în cazul în care optăm pentru un tratament chirurgical, planul chirurgical trebuie stabilit de la început, întrucât pot fi necesare intervenții chirurgicale successive.

Cel mai important în tratamentul apneei obstructive în somn este ca pacientul să fie compliant, iar rezultatele să fie bune. Acest lucru este posibil numai realizând scheme de tratament individualizate pentru fiecare pacient, ținând cont de preferințele acestuia, regimul de viață, dar și de particularitățile anatomice și de severitatea apneei.

Dr. Bulescu Ioan Alexandru
Medic Specialist ORL