Greșeala în viața copilului – o oportunitate de învățare

”A greși este omenește”, spune un celebru proverb latin. Cu atât mai firesc e să întâlnim  greșeala în cazul copiilor, aceștia neavând dezvoltate complet capacitățile fizice, cognitive, relaționale, emoționale. Un copil care nu greșește este un copil lipsit de autonomie și posibilitate de explorare și experimentare.

Greșeala joacă un rol foarte important în dezvoltarea copilului și, pentru ca acest lucru să fie posibil, este nevoie ca noi, adulții, să avem o atitudine sănătoasă și echilibrată.  Există două atitudini extreme, din partea unor părinți, față de greșelile copilului, atitudini care lasă urme emoționale puternice, până la maturitate:

• Lipsa de feedback atunci când copilul greșește, împiedicarea lui să ia decizii sau să aibă experiențe care pot duce la greșeli, căutarea unui factor exterior care să joace rolul de ”țap ispășitor” pentru greșelile produse de acesta. Toate acestea îl vor împiedica pe cel mic să își dezvolte autocontrolul și rezistența la frustrare, să  capete repere despre ce este bine sau rău, să devină responsabil și autonom
• Atitudinea prin care părintele etichetează copilul și nu comportamentul, îl face să se simtă rușinat. O astfel de atitudine va bloca emotional copilul atunci când va greși cu ceva, îi va scădea self esteemul, va duce la minciuni și fuga de responsabilitate, va pune accentul pe a găsi solutii pentru ca ceilalți să nu afle de greșeala produsă în loc de a găsi soluții pentru îndreptarea ei.

Cea mai eficientă abordare este să încercăm să profităm de limitele copilului și experiențele în care acestea îl fac să greșească pentru a crea oportunități de învățare. Iată câteva repere despre cum este recomandat să ne poziționăm în astfel de momente:

• Îi oferim feedback la adresa comportamentului (și nu față de persoană). Astfel îl învățăm despre regulile de funcționare a lumii în care el s-a născut. Putem face asta spunandu-i: ”Nu a fost o idee bună să faci asta pentru că….”.
• Îi reflectăm emoțiile (pe ale lui și ale celorlalte persoane implicate)
• Îl provocăm să se gândească la factorii care au dus la greșeală. Înțelege, astfel, că a greși ține de tot felul de cauze pe care, dacă le descoperă, poate să prevină situațiile similare din viitor.
• Îl provocăm să caute soluții pentru îndreptarea greșelilor și/sau să ceară ajutor acolo unde nu găsește. Astfel, nu se va simți lipsit de control față de aceste experiențe și va învăța să le gestioneze echilibrat.
• Apreciem efortul lui de a înțelege situația și a găsi soluții

O astfel de abordare va face ca acele comportamente greșite să devină ocazii de dezvoltare pentru cel mic pentru că:

1. Îi oferă repere despre bine și rău, despre norme, despre limitele proprii
2. Îi oferă o imagine realistă asupra propriei persoane: nimeni nu este perfect și este ok să acceptăm si această zonă de vulnerabilitate
3. Îi antrenează ambiția, ajutând copilul să înțeleagă că atingerea unui obiectiv este un proces cu mai multe etape
4. Îi dezvoltă autonomia și o imagine de sine crescută, un sentiment de siguranță, pentru că își va cunoaște resursele prin care a reușit să îndrepte o situație
5. Îi dezvoltă rezistența la frustare
6. Îl ajută să dezvolte mai multă toleranță și o atitudine constructivă față de greșelile celor din jur
7. Îl ajută să devină responsabil cu propriile comportamente
8. Îl ajută să privească experiențele din viitor din perspectiva auto-depășirii comportamentelor din prezent

Iată cum, aceeași experiență, o greșeală, poate să se transforme atât în blocaj emoțional, self esteem scăzut, fugă de responsabilitate cât și într-o oportunitate valoroasă de dezvoltare și învățare, în funcție de atitudinea adulților semnificativi din viața copilului.

Psiholog Oana Mihalcea