Cancerul nu ține cont de vârstă, de sex sau de statutul social, cu atât mai puțin de dorințe sau de frici. Apare pe neașteptate și tulbură viețile în profunzime. Diagnosticul de cancer reprezintă un moment critic pentru orice pacient. Niciodată un astfel de diagnostic nu va fi primit si acceptat simplu. Va fi grea comunicarea diagnosticului, acceptarea acestuia de către pacient și de către familie, vor fi greu de gestionat emoțiile și toți pașii pe care pacientul va avea de urmat pe termen scurt, mediu, dar mai ales pe termen lung.
Dintr-un motiv evident: ce va insemna mai exact “termen lung”? Cât timp mai are la dispoziție? Mai există viitor? Iți poți face un plan peste 5 ani? Iată câteva dintre cele “100 de intrebări” pe care le va adresa sau nu…medicului, un pacient oncologic. În mod sigur, le va avea! Și își va oferi sieși propriile răspunsuri.
Impactul diagnosticului de “cancer” asupra pacientului depinde de mai mulți factori: forma de cancer, stadiul clinic în care este descoperit, de “prognosticul”, raportat la statistica medicală, de resursele de tratament, resursele emoţionale, sociale şi de starea pacientului.
In acest tip de diagnostic, este firesc ca pacientul să aibă în vedere prioritizarea obiectivelor, începând cu “supraviețuirea”. Ințelegem ca oameni în primul rand, apoi ca medici, că în momentul în care ți se spune: “aveți o tumoră malignă…”, să te gândești la soluții, la tratament, la timp căștigat pentru viață
Oncofertilitatea este definită ca specialitatea ce unește Oncologia cu Medicina Reproductivă, cu scopul de a găsi și mări opțiunile de prezervare a fertilității la pacienții care suferă de cancer. Ele au însă în reacțiilor adverse imediate sau a efectelor secundare ce pot apărea pe termen lung. Tratamentele oncologice, radioterapice și chimioterapice nu acţionează doar la locul pentru care sunt administrate, ele actionează şi asupra celorlalte celule, în special pe cele cu diviziune rapidă, cum sunt gonadele – ovarele şi testiculele. După aceste tratamente, infertilitatea poate fi o complicaţie temporară sau permanentă. În polichimioterapia care cuprinde un agent alchilant, s-a observat că infertilitatea este o complicaţie permanentă, amenoreea și azoospermia aparând în aproximativ 80% din cazuri.
Existând statistică în sprijinul acestor ipoteze, în momentul în care se pune problema tratamentelor radioterapice și chimioterapice, noi luăm în considerare “scăderea” șanselor de a aduce pe lume un copil. În momentul comunicării diagnosticului, medicul trebuie să informeze pacientul despre mijloacele terapeutice existente care trebuie urmate în funcţie de tipul de cancer, dar şi de complicaţiile imediate şi tardive pe care acestea le poate avea. Fără a minimiza rolul tratamentelor prescrise de medicul oncolog, ca medic ginecolog, pentru o femeie sau un bărbat aflați la vârsta tânără sau cu potențial “fertil”, ca în cazul adolescenților, de pildă, ne gândim si pe termen lung. Cum să facem, ca atunci când va trece această încercare, acel pacient să redevină un om “intreg”, cu planuri, cu visuri, cu dorința firească de a își întemeia o familie se intreabă retoric Dna. Dr. Marilena Băluță, medic specialist obstetrică-ginecologie, embriolog senior al Clinicii Medicum.
Fără a minimiza rolul acestor tratamente, medicii specializați în medicina reproductivă trebuie să mobilizeze pacientul și să ofere soluții de prezervare a potențialului fertil al fiecarui pacient, femeie sau bărbat. În funcţie de forma de cancer şi de vîrsta pacientului se poate opta pentru crioconservarea spermei, ţesutului testicular, ovocite, ţesut ovarian sau embrioni.
Stabilirea planului de tratament şi momentul optim pentru congelare presupune cooperarea între o echipă mixtă formată din oncolog, ginecolog, chirurg, urolog, embriolog. In Clinica Medicum se poate face congelarea spermei, ovocitelor și țesutului testicular la băieții după pubertate.
Nu pierdem din vedere nici suportul psihologic acordat cuplurilor în care unul dintre membri a fost afectat de această problemă. Toate componentele tratamentului sunt importante, și nu trebuie neglijat rolul psihoterapiei, al terapiilor de cuplu sau altor instrumente de suport psihologic, adaptând în permanență mesajul de “viitor”. Este esențială comunicarea acestui tip de diagnostic și adaptarea mesajului, în funcție de: vârstă, nivel educațional, personalitate și de alte variabile, precum percepția pacientului față de boală, evoluția acesteia sub tratament, schimbările în viața personală, profesională și în viața de cuplu.
Este important să informăm corect pacientul în ce privește fertilitatea și soluțiile concrete pe care le poate avea pentru viitorul său, ca acesta să cunoască toate datele problemei, să acționeze înainte de a începe tratamentul pentru cancer. A ii vorbi despre “viitor” unui om care a primit un astfel de diagnostic, în măsura în care este desigur justificat și fezabil, rămâne pentru mine, ca specialist în infertilitatea cuplului, un obiectiv profund bun, foarte pozitiv și mobilizator. Sperăm să existe pentru cât mai mulți pacienți un “viitor”, chiar și după cancer! Orice supraviețuitor în lupta cu cancerul, merită o viață normală. Și un copil. Sau mai bine…mai mulți! De ce nu? concluzionează Dr. Marilena Băluță.
