Astmul este o boală inflamatorie cronică a căilor respiratorii inferioare, având în România o prevalență de de 4-6 % .Se manifestă tipic prin crize de dispnee sau lipsă de aer, tuse, wheezing sau respirație șuierătoare și senzație de constricție toracică.
În funcție de severitatea astmului, simptomele respiratorii pot fi mai persistente și mai frecvente inclusiv pe parcursul nopții, putând trezi pacientul din somn. Lipsa de control al astmului se referă tocmai la dificultatea pacientului de a preveni sau opri apariția acestor simptome cu ajutorul medicației inhalatorii bronhodilatatoare.
În majoritatea cazurilor de astm sever vorbim despre pacienți care au cel puțin o altă patologie asociată de la rinită și rino-sinuzită , cu sau fără polipoză nazală la obezitate,reflux gastroesofagian, insuficiență cardiacă, sau sindromul de apnee în somn. Aceste afecțiuni asociate pot favoriza sau agrava simptomatologia astmului, afectând adeseori dramatic calitatea vieții pacienților prin creșterea frecvenței și duratei simptomatologiei nocturne în paralel cu afectarea profundă asomnului.
Rinita și rinosinuzita sunt adeseori boli asociate astmului, iar drenajul posterior al secrețiilor nazale și congestia nazală pot contribui la apariția și agravarea simptomatologiei respiratorii nocturne și a tulburărilor de somn. În cazul pacienților cu reflux gastroesofagian, conținutul gastric acid poate ascensiona până în zona faringiană și poate fi chiar aspirat în căile respiratorii, atunci când pacientul se află în poziție culcată, asociată de obicei, somnului. În consecință, pacienții cu astm și reflux gastroesofagian pot avea simptome respiratorii mult mai severe, în special tuse, care sunt mult mai dificil de controlat medicamentos.
Această problemă este adeseori neglijată și astmul este considerat sever sau dificil într-un mod eronat. Și pacienții care suferă de insuficiență cardiacă pot avea dificultăți de respirație în poziție culcată și adeseori aceste simptome sunt atribuite fals doar astmului.
Să nu neglijăm faptul că și pacienții obezi sunt mai predispuși să asocieze reflux gastroesofagian și de asemenea se pot trezi noaptea din somn cu simptome respiratorii severe.
O altă patologie, poate mai puțin cunoscută, dar care este profund legată de tulburările respiratorii în somn care sunt asociate astmului, este sindromul de apnee în somn. Acesta se caracterizează prin prezența sforăitului și opriri ale respirației în timpul somnului care au o durată de cel puțin zece secunde. Deși pacientul nu se trezește complet la fiecare oprire a respirației, aceste mici opriri respiratorii împiedică intrarea în stadiile de somn profund, odihnitor. De cele mai multe ori însă, pacientul se resimte în timpul zilei, pentru că devine obosit, somnolent și apatic.
În toate cazurile, dacă nu se obține un istoric corect al simptomatologiei pacientului cu astm sever se poate interpreta eronat că boala nu este controlată terapeutic și se vor neglija cealalte probleme, relativ ușor de investigat și tratat. De fapt, există o potențare reciprocă a acestor afecțiuni asociate, având un impact deosebit asupra calității vieții pacienților.
De aceea este absolut necesar un dialog multidisciplinar care vizează specialitățile medicale implicate în diagnosticarea și tratamentul acestor afecțiuni, echipa medicală fiind formată din alergolog, pneumolog, ORL-ist, somnolog, cardiolog, gastroenterolog și nutriționist.
