Dermatita seboreica este o afectiune cutanata cronica, recidivanta, caracterizata prin aparitia de pete rosii cu margini bine definite, acoperite cu scuame grase, ce apar pe zonele bogate in glandele sebacee (scalp, partea centrala a fetei, presternal, canalul auditiv extern, etc.).
Afecteaza 5% din populatia adulta, cu predilectie barbatii. Pacientii infectati HIV si cei cu boli neurologice fac boala intr-un procent mai mare si forme clinice mai severe.
La indivizi predispusi, care au o secretie sebacee cu pH si compozitie favorabile dezvoltarii ciupercii Malassezia furfur, aceasta se inmulteste si transforma sebumul astfel incat acesta nu mai este recunoscut ca substanta proprie fabricata de organism. Pielea reactioneaza la “noul” sebum ca la o substanta straina, alergizanta si/sau iritanta, inrosindu-se si descuamandu-se.
Perioadele de stres, care, prin descarcarea de hormoni de lupta modifica sebumul, determina pusee de dermatita seboreica.
Tratamentele au ca scop remisiunea puseelor si prelungirea perioadelor libere, dar vindecarea nu poate fi promisa, afectiunea fiind declansata de fapt de o problema constitutionala.
Tratamentele se bazeaza pe reducerea populatiei de ciuperca cu ajutorul antifungicelor topice sau sistemice (ketoconazol, bifonazol, ciclopiroxolamina, sulfura de seleniu, piritionat de zinc); in pusee, pentru reducerea inrosirii se pot utiliza corticosteroizi de potenta mica, in combinatie sau nu cu acid salicilic.
Tratamentele de intretinere se bazeaza pe dermatocosmetice specifice cu rol antiinflamator, care reduc inrosirea pielii si sensibilitatea acesteia. Schema adaptata fiecaruia este aleasa de medic in functie de intensitatea simptomelor, extensia eruptiei, alte tratamente anterioare sau simultane.
Atentie: tratamentele cu substante pe baza de hidrocortizon si derivati ai acestuia trebuie totdeauna supervizate de medic.
