“O bună parte dintre cazurile pe care le văd în fiecare zi la cabinet sunt reprezentate de infecții urinare!” afirmă doctor Costea George-Claudiu, medic nefrolog pediatru.
“Din acest motiv, mi-am dorit să prezint într-o manieră accesibilă care sunt factorii de risc pentru apariția acestor infecții la copii și să stabilim câteva modalități simple de a preveni formarea lor, pentru părinții care au nevoie de o mână de ajutor!”
1. Igiena locală deficitară la nivelul regiunii anogenitale
Aceasta este esențială pentru a reduce riscul apariției infecțiilor de tract urinar, știut fiind că majoritate infecțiilor urinare apar prin contiguitate (transmiterea din aproape în aproape) de la nivelul florei tegumentare prepuțiale/labiale. Este esențial ca cei mici să fie schimbați periodic și ideal ar fi ca sugarii să fie spălați după ce au avut scaun. O mențiune foarte importantă ar fi în cazul fetițelor, când ștergerea ar trebui să se facă exclusiv dinspre față înspre spate, la orice vârstă. Totodată, un aspect pe care îl discut frecvent cu părinții copiilor afectați de infecții de tract urinar este încercarea de a scăpa cât mai rapid de Pampers; deși dificil uneori, acest pas poate fi uneori esențial.
2. Modificări morfologice la nivelul organelor genitale externe
În cazul băiețeilor, fimoza (și astfel imposibilitatea de a decalota corespunzător penisul) poate îngreuna igiena locală și, în unele situații, chiar afecta dinamica micțională. Astfel, este esențial să verificăm acest aspect și să începem decalotarea băiețelului dacă se confirmă. Este esențial să facem acest lucru DOAR la indicația unui medic, utilizând tehnica și posibil unguentele prescrise.
În cazul fetițelor, putem discuta uneori de o coalescență labială (ce poate avea diferite grade/aspecte, evidențiată clinic prin alipirea parțială a labiilor mici), și aici fiind vorba de afectarea unei micțiuni fiziologice și îngreunarea igienei locale. Unele cazuri pot fi severe, necesitând consultație chirurgicală.
3. Constipația
Constipația constituie un factor de risc important pentru apariția ITU prin multiple mecanisme. În primul rând, constipația poate modifica flora bacteriană intestinală (microbiomul intestinal), cu favorizarea dezvoltării bacteriilor patogene. În al doilea rând, putem discuta și de o componentă mecanică pe care fecaloamele o pot avea asupra vezicii urinare și a dinamicii micționale (o porțiune a intestinului gros fiind situată în vecinătatea vezicii urinare).
Drept urmare, este foarte importantă tratarea constipației; recomand întotdeauna modificarea alimentației copilului prin suplimentarea alimentelor cu conținut crescut de fibre, consumul regulat de fructe și legume, respectiv inițierea unui probiotic cu tulpini bacteriene demonstrate având rol în profilaxia ITU.
4. Tulburările de dinamică micțională
Dintre care cea mai frecventă este amânarea micțională (sau prea-frecvent întâlnitul “se ține pe el/ea, d-le dr”). Este esențial să încercăm să discutăm cu copilul importanța micțiunilor regulate deși aceștia sunt foarte frecvent tentați să rămână la TV/joaca cu prietenii. Realizarea unui program micțional corect va ameliora golirea vezicală, o dinamică micțională normală scăzând riscul apariției ITU. Nu discutăm aici de pacienții cu probleme neurologice/afecțiuni vezicale intrinseci care vor avea nevoie de un studiu micțional complet pentru a găsi cea mai bună metodă de a îi ajuta.
5. Consumul redus de lichide
Un consum adecvat de lichide este esențial pentru funcționarea normală a aparatului urinar. Consumul redus de lichide favorizează, printre altele, apariția litiazei renale și a infecțiilor de tract urinar. Deși unii copii frecvent refuză, încercați să folosiți joaca în avantajul d-voastră, făcând din asta un joc pe care îl pot câștiga. Un aport lichdian corect se stabilește în funcție de greutatea copilului, fiind mai mare în perioadele cu pierderi crescute (vara, sport intens, gastroenterocolite cu episoade de vărsături/diaree).
Acestea sunt doar câteva din măsurile pe care le putem implementa în cazul copiilor cu episoade de ITU. Nu am abordat aici copiii cu patologie urologică (dilatații ale sistemului pielo-caliceal=sistemul care transportă urina din rinichi în ureter sau reflux vezico-ureteral, ambele elemente care necesită tratament de specialitate).
Dacă copilul d-voastră a prezentat/prezintă episoade de ITU, ar fi ideal să fie evaluat și de către un nefrolog pediatru, care poate stabilli cele mai bune recomandări pentru el.
