Endometrioza este o boală progresivă, imprevizibilă, care afectează milioane de femei aflate la vârstă reproductivă (1 din 10 femei, adică aprox. 176 mil. de persoane), provocându-le dureri importante și afectându-le dramatic calitatea vieții.
Endometrioza poate afecta inclusiv adolescentele, chiar după experimetarea primei menstruații, iar diagnosticul precoce permite prevenirea exacerbării simptomatologiei.
În pofida faptului că este o afecțiune relativ frecventă, multe cazuri evoluează nediagnosticate mult timp.
CE ESTE ENDOMETRIOZA?
Endometrioza este definită ca prezența de mucoasă endometrială normală în alte zone decât în interiorul cavității uterine. Pe parcursul ciclului hormonal, insulele de endometrioză suferă aceleași modificări (sub influențe hormonale) ca mucoasa uterului. Microsângerările interne asociate cu un răspuns inflamator, neovascularizația și fibrozarea sunt toate responsabile de simptomatologia și consecințele endometriozei.
Localizările cele mai frecvente sunt în pelvis – ovare, trompe, vagin, col, ligamentele utero-sacrate și spațiul rectovaginal – acestea provoacă dureri menstruale severe, durere pelvină cronică și infertilitate.
Există și localizări mult mai rare, în afara pelvisului: cicatrici abdominale, pleură, plămâni, diafragmă, rinichi, splină, colecist, mucoasă nazală, sâni, canal vertebral. Acestea pot fi răspunzătoare de simptomatologii bizare, cum ar fi hemoptizia (tuse cu sânge) ciclică sau leșinul catamenial (la menstruație).
Motivele apariției endometriozei nu sunt bine cunoscute (există mai multe teorii) și nu există tratament care să vindece complet boala. De aceea, tratamentul își propune limitarea extinderii, supresia simptomatologiei și restabilirea fertilității.
CARE SUNT SIMPTOMELE ENDOMETRIOZEI?
Endometrioza este diagnosticată de obicei la femeile între 25 și 40 de ani. Cel mai frecvent simptom sunt menstruațiile dureroase (dismenoree).
La fiecare menstruație, insulele de endometrioză sunt stimulate de hormoni în același fel ca mucoasa din interiorul uterului – apar hemoragii (în timp și necroză) ce generează durere în abdomenul inferior, pe spate și la coapse.
În plus, provoacă oboseală, anemie, depresie și infertilitate (dificultatea de a obține o sarcină). Simptomele pot varia în intensitate, dar sunt mai mereu de lungă durată.
CUM SE PUNE DIAGNOSTICUL?
Diagnosticul de endometrioză este de obicei suspicionat pe baza simptomatologiei, dar nu toate femeile suferă de aceeași combinație de simptome și cu aceeași intensitate.
Diagnosticul include o anamneză detaliată (istoricul simptomelor, caracterele ciclului menstrual, istoricul familial).
Deși a fost o patologie ignorată pentru mult timp, evoluția tehnologiei în ultimii ani a pus la îndemână medicilor mijloacele care să permită îmbunătățirea managementului și tratamentului endometriozei.
Investigațiile imagistice (ecografie sau RMN) pot ghida decizia terapeutică și pot ajuta la îmbunătățirea abordării simptomatologiei la pacientele cu această afecțiune.
Ecografia transvaginală este utilă nu numai pentru diagnosticarea endometriozei, dar și pentru planificarea tratamentului chirurgical sau alternativ al leziunilor endometriozice.
O altă metodă (invazivă de data aceasta) de diagnostic este laparoscopia exploratorie, care are avantajul de a permite și extirparea leziunilor vizibile, în special la pacientele care doresc obținerea unei sarcini.
După confirmarea diagnosticului, endometrioza este clasificată în mai multe stadii (de la I la IV) – în funcție de întinderea leziunilor și prezența aderențelor. Intensitatea durerii nu este un factor în stadializare!
CE TRATAMENTE EXISTĂ?
Nu există tratamente concludente pentru vindecarea endometriozei – de obicei singura situație în care boala dispare este instalarea menopauzei (când încetează stimularea hormonală).
La femeile aflate la vârsta reproductivă, scopul vizitelor la medic este ameliorarea simptomelor, stoparea extinderii leziunilor și corectarea infertilității (obținerea unei sarcini).
Recomandările ginecologilor includ terapia medicală (terapie hormonală, antiinflamatorie și analgezică) și tratamentul chirurgical (conservator, semiconservator sau radical).
Tratamentul medicamentos pentru simptomatologie include:
- Antiinflamatoare nesteroidiene (cum ar fi ibuprofen, diclofenac) – acestea diminuează durerea și ameliorează inflamația
- Terapia hormonală – presupune utilizarea de diferiți hormoni sau combinații ale acestora (progesteron, contraceptive orale combinate, agoniști de GnRH etc) – este recomandată de medicul ginecolog în funcție de gravitatea afecțiunii și scopul tratamentului
Tratamentul chirurgical poate fi conservator, semiconservator sau radical.
- Tratamentul chirurgical conservator are ca scop excizia leziunilor endometriozice vizibile (inclusiv a chisturilor ovariene endometriozice, numite endometrioame) și eliberarea aderențelor peritubare și periovariene care contribuie la instalarea infertilității; calea de elecție este laparoscopică. Dezavantajul tratamentului chirurgical conservator este recurența leziunilor (beneficiile terapiei sunt pe termen scurt).
- Chirurgia semiconservatoare este indicată femeilor care sunt prea tinere pentru a intra la menopauză, nu mai doresc obținerea unei sarcini dar sunt copleșite de simptomele endometriozei. Se realizează prin extirparea uterului și a focarelor endometriozice pelvine, cu conservarea ovarelor. Rezultatele procedurii chirurgicale sunt comparabile cu cele ale terapiei hormonale.
- Terapia radicală constă în histerectomie totală cu anexectomie bilaterală (adică se extirpa atât uterul cât și ovarele). Procedura este ireversibilă și implică automat instalarea menopauzei.
Conduita terapeutică trebuie aleasă și individualizată împreună cu medicul ginecolog, în funcție de gravitatea simptomelor și dorința de a obține o sarcină.
CONCLUZII
Endometrioza nu poate fi prevenită și nu poate fi vindecată.
Prognosticul este grevat de accentuarea severității simptomelor și incapacitatea de a obține o sarcină (infertilitatea). Tratamentul este uneori urmat de recurență (reapariția simptomatologiei), de aceea monitorizarea pacientelor prin controale ginecologice periodice este absolut necesară.
Dr. Carmen Cheleș, medic primar obstetrică-ginecologie
