Copilul meu are amigdalită! Ce e de făcut?

Aceasta este o problemă des întâlnită în rândul părinților cu copii mici – amigdalita! În acest articol, vom analiza despre ce e vorba dintr-o perspectivă medicală și ce fel de tratament e recomandat pentru ca cel mic să se facă bine!

Pentru început, ce sunt amigdalele?

Amigdalele palatine sunt niște organe limfatice ce formează o pereche, parte a inelului limfatic din gât, vizibile atunci când ne deschidem gura pe pereții laterali ai faringelui. Au un aspect buretos și sunt esențiali în protejarea corpului nostru împotriva diferitelor infecții.

Ce este cercul limfatic?

Cercul limfatic al gâtului (numit și inelul Waldeyer) este un țesut limfatic care tapetează faringele. Este alcătuit din cele 2 amigdale palatine, amigdala linguală (țesut limfatic aflat la baza limbii), vegetațiile adenoide (amigdala rinofaringiană) și tesutul limfatic de la nivelul peretelui posterior faringian. 

Inelul Waldeyer are un rol vital în formarea unei linii defensive împotriva numeroaselor infecții din perioada copilăriei (odată ce copilul trece de vârsta de 10 ani, acesta începe să scadă spontan în volum). 

Este prima linie de apărare a organismului, cea care reacționează la antigenele din aerul / alimentele care intră în corp. Amigdalele palatine sunt primele organe limfatice care interacţionează cu aceste antigene: le identifică şi reacţionează. 

Ce cauzează infecțiile la nivelul amigdalelor?

Infecțiile virale (precum faringitele virale, monunucleoza infecțioasă și herpangina) au, de obicei, o evoluție autolimitată – organismul nostru este capabil să neutralizeze singur infecția, fără ajutorul antibioticelor. Adesea, acestea vin la pachet cu un nas înfundat / secreții apoase abundente, dureri musculare și subfebrilitate. 

Tratamentul este, în cele mai multe cazuri, simptomatic: antiinflamatoare, antitermice, antivirale, spray-uri anestezice.

Infecțiile bacteriene – cele mai frecvente sunt cele streptococice; germeni mai rar implicati sunt staflilococul, haemophilus, difteria. Incidenţa cea mai mare este la copiii cu vârste între cinci şi şase ani.

Necesită tratament antibiotic, dar numai la recomandarea medicului şi exact pentru numărul de zile prescrise.

Infecţia streptococică (mai ales Streptococul ß-hemolitic de grup A) necesită atenţie specială din cauza posibilelor complicaţii locale sau la distanţă (cardiace, renale, septicemie) pe care le poate produce.

Hipertrofia (mărirea) amigdalelor poate produce: dificultate la înghiţirea alimentelor solide, sforăit, un timbru specific al vocii („voce amigdaliană“).

În fazele de inflamaţie acută pot apărea sau se pot agrava: sforăitul, somnul neodihnitor, apneea în somn, semne de insuficienţă respiratorie. Este intâlnită mai frecvent la copiii cu obstrucţie nazală prelungită şi vegetaţii adenoide („polipi“).

Expuşi sunt şi copiii din colectivităţi (creşă, grădiniţă). În cazuistică s-a observat micşorarea volumului amigdalelor şi rărirea inflamaţiilor amigdalelor după tratamentul obstrucţiei nazale şi mai ales după indepărtarea vegetaţiilor adenoide (adenoidectomie).

Care sunt simptomele?

Simptomele unei infecții a amigdalelor includ febră, durere în gât care se înrăutățește la înghițire, dificultăți de înghițire, un volum crescut al amigdalelor și modificări comportamentale.

Este o boală contagioasă?

Amigdalita este extrem de contagioasă și se răspândește cu ușurință de la un pacient la altul. Cei mai mulți părinți sunt familiarizați cu faptul că în orice creșă, grădiniță sau școală este de ajuns ca doar unul dintre copii să aiba o infecție a amigdalelor pentru ca întregul colectiv să contracteze amigdalită.

Calea de transmitere poate să fie una directă (pe calea aerului) sau indirectă (prin contactul cu alte obiecte contaminate). În momentul în care un copil care este bolnav de amigdalită respiră, strănută sau tușește, acesta va expulza stropi de salivă ce conțin agenții patogeni. Infecția apare în clipa în care particulele infectante sunt inspirate de o altă persoană sau când agenții patogeni iau contact cu membranele mucoase din zona nasului, ochilor, gurii etc. 

De aceea, orice copil bolnav de amigdalită trebuie sustras din colectivitate și ținut în carantină până se vindecă!

Cum se tratează amigdalita?

Amigdalita de cauză bacteriană se tratează în cele mai multe cazuri cu antibiotice prescrise de către medicul specialist.

În cazul celei de cauză virală, tratamentul constă în medicamente antivirale, antitermice și antirăceală, pastile de supt antiseptice, spray-uri antiseptice sau care ajută la calmarea durerilor.

În cazul în care un pacient suferă de amigdalită cronică, medicul poate sugera tratamentul chirurgical, ce constă în extirparea amigdalelor. Această procedură este  denumită amigdalectomie și este o soluție finală, fiind recomandată doar în cazurile foarte grave / recidivante. 

Pentru consultații de ORL sau informații medicale suplimentare, nu ezitați să contactați telefonic echipa noastră de la Clinica Medicum. 

Dr. Vlad Postelnicu
Specialist ORL