Unul dintre cele mai intense momente este începutul unei relații de cuplu, când oxitocina, dopamina și serotonina dansează într-un echilibru fin în creierul nostru. În intestinul subțire sălășluiesc neuroni serotoninergici, serotonina fiind hormonul principal care ne oferă sentimentul de “fluturi în stomac” atunci când ne îndrăgostim sau ne place de o persoană foarte mult. Aproximativ 95% din serotonina din corp este produsă în întestinul subțire!Îndrăgostirea, care este o avalanșă biochimică de căi moleculare complexe, are o finalitate. Ce facem când această etapă biochimică dispare?
Uneori ia naștere dragostea, alteori dezamăgirea. De aceea, multe dintre relațiile de cuplu nu trec de pragul de 3 – 6 luni. Relația de cuplu este o dinamică continuă, adică o muncă ce necesită consolidarea valorilor și regulilor, comunicare, înțelegere și respect. Iubirea se construiește în timp și se menține doar printr-o muncă de echipă în doi. Călătoria este mai importantă decât destinația, însă fără un scop, călătoria nu are sens.
Rolul terapeutului este acela de a ajuta cuplul să observe și să înțeleagă sensul propriei vieți și a vieții în doi. De aceea, în primele ședințe se recomandă consilierea individuală a partenerilor, urmând mai apoi ședințele de consiliere în cuplu. Cum perioadele de stres, suferință, dezechilibru hormonal ori tensiune intrapsihică afectează direct viața personală, multe cupluri ajung în terapie ori consiliere când limitele sunt atinse și întinse.
Câteva tehnici prin care putem aduce un plus-valoare relațiilor noastre cu cei dragi:
- Ascultarea activă – Suntem aici și acum când cei din jur vorbesc cu noi și ne spun lucruri despre ei, fie că sunt lucruri generale sau profunde precum destăinuirea unor detalii ce țin de emoții.
- Compasiunea și validarea – Reducerea judecăților personale și deschiderea către înțelegerea universului celui de lângă noi. Deși avem cu toții un spectru de emoții prin care trecem pe tot parcursul vieții, experiențele noastre sunt unice și modul în care resimțim evenimentele este unic.
- Siguranța – Toate ființele vii au nevoie de siguranță, iar pentru oameni, acest sentiment este stabil într-o relație sănătoasă. Siguranța ne oferă oportunitatea de a fi vulnerabili și autentici, adică șansa la a ne dezvălui adevărata noastră esență fără a resimți teamă.
- Deschiderea și comunicarea directă – Mulți dintre noi comunicăm în scris, prin mesaje scurte, însă cea mai autentică formă de comunicare este cea directă, în care putem privi persoana în ochi. Microexpresiile, tonul vocii și limbajul corpului ne spun o poveste pe care, de cele mai multe ori, nu o conștientizăm, însă ea este preluată de sistemul psihic. Majoritatea oamenilor recunosc expresiile faciale ale semenilor; inclusiv bebelușii răspund la expresiile de pe chipul mamelor lor.
- Simpatia – Uneori putem empatiza cu experiența celui de lângă noi, când am trecut sau trecem printr-un eveniment similar, însă simpatia nu necesită trecerea printr-o experiență asemenătoare, ci înțelegerea și oferirea unui spațiu sigur prin care persoana dragă nouă se poate deschide sufletește.
Psiholog Raluca Vârgolici
