Pentru cei mai mulți părinți, orice problemă dermatologică cu care se confruntă copilul lor este un factor de stres enorm. Din fericire, nu orice bubiță sau semn roșu de pe piele semnalează o afecțiune gravă – adesea soluția poate fi la îndemână!
În acest articol, vom analiza câteva dintre cele mai comune probleme cutanate întâlnite la bebeluși și copii cu scopul de a mai reduce din anxietatea părinților care se confruntă pentru prima dată cu astfel de situații:
1. Acneea nou-născutului (pustuloză cefalică neonatală) este o afecțiune inflamatorie ce debutează în a treia săptămâna de viață, cu leziuni asemănătoare acneei adolescentului, fără a prezența, însă, comedoane (puncte albe și negre). Erupția poate să apară la nivelul feței, scalpului și a jumătății superioare a trunchiului. Se datorează colonizării fungice cu Malassezia.
Poate persista de la câteva zile până la câteva săptămâni, de cele mai multe ori rezolvându-se spontan. În cazurile severe, se pot aplica topice antimicotice la recomandarea medicului specialist.
2. Miliaria este o afecțiune cutanată ce debutează de obicei în primele săptămâni de viață, datorită ocluziei glandelor sudoripare (de transpirație) prin supraîncălzirea încăperii în care se află copilul, respectiv datorită îmbrăcăminții sintetice și ocluzive. În funcție de nivelul la care se produce ocluzia, există mai multe forme clinice.
Miliaria cristalină (sudamină), apare sub forma unor mici vezicule clare, când ocluzia este superficială. În cazul ocluziei profunde, se formează papulo-pustule (bubițe roșii), pruriginoase, când vorbim despre miliaria rubra. Miliaria profundă ia naștere în urmă scurgerii transpirației în derm, cu dezvoltarea unor papule profunde, ușor dureroase, a căror evoluție durează 5-6 săptămâni, fără a putea fi influențată de tratament.
Miliaria pustulosă este cauzată de suprainfecția bacteriană a leziunilor inițiale. Erupția apare frecvent la nivelul frunții, gâtului și toracelui superior, unde avem glande sudoripare abundente, dar și la nivelul zonelor de ocluzie (pliul axilar, inghinal etc).
Este frecventă în mediile calde și umede, unde este stimulată transpirația. Se remite în câteva zile după scăderea temperaturii corpului și îndepărtarea hainelor și a cremelor ocluzive.
Compresele cu apă la temperatura camerei și ventilația duc rapid la remiterea inflamației. Mixturile pot fi de ajutor, dar în același timp usucă pielea, fiind necesară hidratarea complementară, fără a folosi, însă, creme grase. În caz de suprainfecție se pot folosi antiseptice și antibiotice locale.
Ca și reguli generale preventive, se recomandă păstrarea temperaturii camerei copilului între 21-22 grade Celsius, evitarea supraîmbrăcării, evitarea cremelor de corp foarte grase de tip balsam, evitarea așezării patului copilului lângă surse de căldură, respectiv a paturilor electrice.
3. Milia sunt mici puncte albe, localizate în special la nivelul feței, debutate în primele patru săptămâni de viață, datorită blocării porilor și care se rezolvă spontan de cele mai multe ori.
4. Dermatită de scutec este termenul folosit pentru erupțiile cauzate direct sau indirect de purtarea scutecului.
Sub acest termen umbrelă se încadrează dermatita iritativă de contact, intertrigoul bacterian și cel candidozic. De asemenea există și afecțiuni dermatologice agravate de purtarea scutecului, cum ar fi dermatita seboreică și psoriazisul regiunii fesiere.
Nu în ultimul rând, avem de-a face cu afecțiuni în zona scutecului fără legătură cu purtarea acestuia: histiocitoza cu celule Langerhans, acrodermatit-enteropatică, impetigo bulos, scabia, sifilisul congenital, sindromul mână-picior-gură etc.
Cauza dermatitei de scutec este incomplet elucidată, dar se pare că implică un cumul de factori, printre care se numără umiditatea și ph-ul crescut, fricțiunea, efectul iritativ al urinei și materiilor fecale, prezența microorganismelor ce contribuie la dezechilibrul barierei cutanate locale.
Este mai frecventă la copiii ce au avut diaree în ultimele 48 de ore dinaintea debutului. S-a observat că și săpunurile alcaline duc la dezechilibrul microflorei, astfel încât se recomandă pentru toate zonele sensibile folosirea săpunurilor de tip syndet.
Odată compromisă integritatea pielii, sunt foarte frecvente suprainfecțiile cu Candida albicans și cele bacteriene cu Stafilococ auriu.
Dermatita de scutet poate debuta în perioada neonatală, aproximativ în jurul celei de-a treia săptămâni de viață, dar incidența maximă este între 7 și 12 luni, până la vârstă de 2 ani, când copilul începe să folosească toaleta. Apare, de obicei, după un episod diareic sau o cură de antibiotice orale, cu roșeață, cu sau fără scuame, la nivelul zonei perianale, feselor, pubisului, coapselor, fiind agravată de scărpinat, de folosirea detergenților și a șervețelelor umede, dar este asimptomatică, și durează aproximativ 3 zile dacă sunt respectate regulile corecte de schimbare a scutecului.
Dacă eritemul durează mai mult de 3 zile, în condițiile respectării regimului igienic corespunzător; dacă devine dureros, cu crize de plâns la schimbarea scutecului și după urinare sau defecație, există șanse mari de suprainfecție bacteriologică și micotică, fiind necesară prezentarea la medic de urgență.
Greșeli frecvente ce pot conduce la apariția dermatitei de scutec:
- schimbare rară a scutecului
- curățare și uscare necorespunzătoare a zonei
- folosire de săpunuri alcaline
- lipsa aplicării de creme protectoare în zonă, la fiecare schimbare a scutecului
Pentru un tratament eficient este importantă stabilirea unui diagnostic corect al erupției din zona fesieră.
Dermatită de scutec iritativă (comună) poate fi tratată prin modificări simple ale practicilor de schimbare a scutecului și implică:
- menținerea cât mai uscată a zonei
- schimbarea frecventă a scutecului (la 2 ore, sau mai repede dacă e umed)
- expunerea la aer a zonei cât mai mult posibil peste zi
- folosirea de scutece superabsorbante (cu gel)
- evitarea scutecelor strâmte
- folosirea pentru igienă a apei călduțe simple (după urinare) și a săpunurilor de tip syndet (după defecare)
- folosirea cremelor tip barieră cu oxid de zinc, petrolat sau dexpantenol
- evitarea cremelor pe bază de parafină
Dacă se suspectează o suprainfecție, se aplică local creme antifungice și/sau antibacteriene, dar și antiinflamatoare în unele cazuri.
Atenție! Nu toate antifungicele se pot administra la bebeluși!
Orice problemă dermatologică severă trebuie semnalată medicului specialist pentru a putea fi prescris un tratament adecvat!
Dr. Iulia Panțuru,
Medic specialist dermato-venerologie
