Termenul medical folosit de către specialiști pentru a descrie un zgomot șuierător, strident, ce se produce în timpul respiratiei, specific în cazuri de spasm sau de obstrucție a laringelui, este cel de stridor laringian.
Stridorul se produce în momentul în care curenții de aer turbionari au parte de o trecere anevoioasă prin pasajele respiratorii ale juniorului, îngustate din cauza unei boli, a unei infecții respiratorii, a unui corp străin, a unui traumatism sau a unei anomalii anatomice.
Uneori, șuieratul poate fi perceput de la o distanță destul de mare, însă, în alte cazuri, acesta este sesizabil doar când copilul inspiră adânc aer în piept sau în clipele în care ridică vocea sau strigă puternic. Poate fi prezent pe timpul inspirării, pe timpul expirării, sau în ambele momente.
La copii, apare cel mai frecvent asociat cu laringotraheobronșita (crupul), infecțiile respiratorii și obstrucțiile căilor aeriene. Este mai frecvent la copiii mici, ale căror căi aeriene sunt de dimensiuni reduse și, implicit, mai ușor de obturat. În cazuri extreme, stridorul poate semnala o urgență respiratorie ce poate pune în pericol viața copilului.
Inflamația acută a căilor respiratorii poate fi simptomul unei boli virale/bacteriene – laringită, crup (frecvent în segmentul de vârstă 6 luni – 5 ani), laringită bacteriană, traheită bacterienă, epiglotită. De asemenea, poate apărea dupa un efort sau abuz vocal prelungit (cântat, țipat).
În funcție de localizarea și de severitatea lor, traumatismele laringelui pot duce la răgușeală, stridor, detresă respiratorie și, în cazuri mai rare, chiar moarte. Este vital ca părintele să se prezinte cu cel mic de urgență la medic în cazul în care suspectează o traumă laringiană.
Pentru a evita obstrucționarea căilor respiratorii și o posibilă urgență medicală, este bine ca cel mic să nu aibă la îndemână jucării sau obiecte cu părți mici, pe care să le poată băga în gură.
Stridorul laringian congenital este cea mai frecventă cauză de stridor cronic la copii și se datorează unei anomalii a laringelui, prezentă încă de la naștere. Poate fi prezent în diferite momente de activitate ale celui mic (când doarme, mănâncă sau se joacă) și este mai puțin zgomotos când juniorul stă pe burtă, la orizontală.
Evoluția stridorului este autolimitantă pentru cei mai mulți dintre oameni – problema dispare de la sine, în timp, fără a fi necesară vreo intervenție chirurgicală. În situațiile mai severe, însă, poate fi necesară examinarea căilor respiratorii la cabinet printr-o laringoscopie sau bronhoscopie.
Pentru programări online, click aici!
Dr. Vlad Postelnicu,
Specialist ORL Clinica Medicum
2 Comments
Ioana Daniela Butușină
Bună seara,copilul meu are trei ani și șapte lui și tot are aceasta respirație zgomotoasă și în timpul somnului respira foarte greu. Unde sa merg cu el ?
Dragna Mihaela
Bună ziua copilu meu are 1 an și 3 luni areu acest stridor congenital pus ca diagnostic de la naster după felul cum respiră ,dar nimeni nu îmi face o investigație mai în diamanunt să vedem exact.Ce îmi recomandați să fac.Va mulțumesc!