Când trebuie scoase amigdalele la copii?

Amigdalele palatine sunt organe pereche, vizibile atunci când deschidem gura, pe pereții laterali ai faringelui, de-o parte și de cealaltă a “omulețului”. Aspectul lor este unul ca de burete. Au un rol vital în apărarea organismului împotriva infecțiilor, fiind prima linie de apărare (reacționează la antigenele din aer sau alimente atunci când acestea intră în organism). 

Mărirea exagerată a amigdalelor este întâlnită frecvent la copiii cu obstrucție nazală prelungită sau vegetații adenoide. 

Intervenția chirurgicală prin care se înlăturează amigdalele palatine se cheamă amigdalectomie. Este indicată mai ales în cazul infecțiilor amigdaliene repetitive (focar de infecție amigdalian).

La copii, este des efectuată amigdalectomia în același timp cu adenoidectomia (scoaterea polipilor). 

Copiii care respiră predominant pe gură sunt mai predispuși la infecții ale amigdalelor, faringelui și urechilor. Același lucru este valabil și pentru cei din colectivități (creșă sau grădiniță).

Reducerea în volum a amigdalelor palatine reprezintă intervenția chirurgicală prin care acestea sunt micșorate cu ajutorul radiofrecvenței sau a unui laser.

Este o procedură mai conservatoare, prin care se îndepărtează doar o parte din amigdale (care vor putea în continuare să ajute la apărarea organismului împotriva infecțiilor).

Este preferată această variantă în măririle amigdalelor care dau mai ales fenomene de obstrucție, sforăit, apnee în somn, și mai puțin în cazul unor episoade infecțioase.

Procedura prezintă mai puține riscuri de sângerare decât amigdalectomia clasică și generează un disconfort postoperator mult mai mic pentru pacient.

Amigdalectomia sau reducerea volumului amigdalelor palatine poate fi recomandată de specialistul ORL în următoarele situații: 

• infecții amigdaliene repetate (cel puțin 5 episoade de amigdalita acută pe an sau mai multe episoade timp de minim doi ani consecutivi)
• infecții streptococice repetate, cu creșterea valorii ASLO (și care nu prezintă tendință la scădere și normalizare în urma tratamentui)
• complicații la distanță după angine (reumatism articular acut, pusee reumatismale, nefropatii sau valvulopatii)
• un istoric de supurații sau infecții periamigdaliene
• volum exagerat al amigdalelor, ce cauzează obstrucția căilor respiratorii superioare (apnee în somn, somn neodihnitor, sforăit, dificultăți respiratorii)
• dificultăți de înghițire, uneori cu imposibilitatea totală a înghițirii alimentelor solide (ganglioni cervicali măriți, nevoia de a administra frecvent antibiotice)

În cazul stabilirii necesității acestei intervenții chirugicale, medicul specialist ORL va explica părinților care tip de procedură este varianta optimă pentru copilul lor, pe baza istoricului medical. 

Colaborarea strânsă dintre medicul specialist ORL și medicul pediatru oferă rezultate superioare privind tratamentul, reducerea complicațiilor și calitatea vieții pacientui pe durata episodelor acute sau pre/post-operator.

Dr. Vlad Postelnicu
Medic Specialist ORL