Anxietatea este o trăsătură definitorie a societății contemporane și persistența manifestărilor sale clinice reprezintă una dintre problemele cele mai importante cu care se confruntă cercetarea și tratamentul din domeniul sănătății mintale.
Una dintre cele mai frecvente confuzii este aceea dintre anxietate si frică.
Frica, fiind una dintre emoțiile de bază, apare ca o reacție sănătoasă, adaptativă, declanșată de percepția unei amenințări sau a unui pericol legat de siguranța unei persoane. Totuși, frica poate fi dezadaptativă atunci când apare într-o situație inofensivă, care este interpretată ca fiind un pericol sau o potențială amenințare.
Psihologul american David H. Barlow spune că:
“Frica este o reacție primitivă ca răspuns la un pericol iminent, caracterizată printr-o stimulare puternică și prin tendința de a acționa”. Anxietatea e definită ca “o emoție orientată către viitor, caracterizată de percepția caracterului incontrolabil și al imprevizibilității unor evenimente potențial periculoase sau spre propria reacție afectiva la aceste evenimente”.
Anxietatea descrie mai degrabă o stare de amenințare, care persistă și care include și factori cognitivi precum: caracterul incontrolabil, incertitudinea, aversivitatea percepută, vulnerabilitatea.
Frica este evidentă în atacurile de panică și în crizele anxioase acute descrise de oameni în anumite situații specifice.
Atât anxietatea, cât și frica implică o orientare spre viitor, cel mai frecvent ghidate de întrebarea “ce s-ar întâmpla dacă?”.
Atunci când frica este dezadaptativă și se asociază unei tulburări de anxietate, aceasta implică și o funcționare deficitară, creează hipersensibilitate față de o varietate de stimuli presupuși amenințători, implică o evaluare greșită sau exagerată a pericolului.
Eliminarea completă a anxietății nu e dezirabilă sau posibilă, dar diminuarea ei până la nivelul normal este obiectivul comun al metodelor de tratament al tulburărilor anxioase.
În urma numeroaselor investigații și studii, terapia cognitiv-comportamentală este, cu mare probabilitate, cea mai eficientă formă de intervenție în diminuarea și tratarea tulburărilor de anxietate. Aceasta este o formă de terapie structurată, orientată spre identificarea problemelor clientului cu scopul soluționării acestora folosind strategii și tehnici cognitiv comportamentale, validate științific.
Se centrează pe relația dintre gânduri, emoții și comportamente.
Adică, gândurile noastre despre o anumită situație influențează ceea ce simțim și cum reacționăm. Prin aceasta formă de terapie identificăm aceste gânduri și evaluăm cât de reale sunt, înlocuind, când este cazul, un gând negativ, distorsionat cu un model rațional. De multe ori, aceste gânduri conduc la emoții și comportamente dezadaptative, care ne afectează în plan familial, social sau profesional.
Totodată, această formă de terapie are ca scop instruirea clientului în a fi propriul lui terapeut, ajutându-l să înțeleagă modul lui actual de gândire și comportament. În mod constant, se pune accentul asupra rezolvării problemelor clientului și a inițierii schimbărilor comportamentale.
Este o formă de terapie ideală pentru persoane de toate vârstele.
Raluca Groza, Psiholog
